Dragă Atanase

O zi oarecare din viața unui cuib de năpârci (sau adnotări la cea de-a doua poruncă)

Acest moment tip Dragă Stolo a fost de o rară valoare artistică, unul din puținele cazuri de urmare mai bună decât originalul. Și dacă Dragă Atanase nu ar fi totuși bun candidat de vice la balamuc pentru felul nerușinat în care și-a prestat singur anilingus și-apoi a purces să-și spele vârful limbii cu propriile lacrimi, atunci Dragă Bolo ar trebui să facă pe dracu-n patru să-l păstreze, fiindcă efectiv asemenea material se găsește greu și nu poți guverna o țară fără. Măcar încă-l are pe Mare Brânză Gouda.

Însă povestea mea de astăzi este despre un alt bișnițar de succes, acum făcând parte din grupul unuia din jupânii ce-i dau foale și-i fac atmosferă cu nădejde și temei, o mare sulă-n sistemul privat de sănătate.

Ei bine, grupul de clinici al cumătrului a cumpărat acum ceva vreme a cumpărat Clinicile Dr. Lehamite, probabil având informații la fel de valabile și despre verticalitatea acelora cum are despre verticalitatea lui Dragă Atanase.

Mergând înapoi cu trei ani, în vara lui 2022, unul din clienții mei care dezvoltă un ERP mă contactează că un client al lor, Clinicile Dr. Lehamite, vor să tragă niște date din sistemele lor în programul ERP pentru scop de raportări SAF-T.

Era perioada când această raportare începuse să fie obligatorie pentru câteva categorii de contribuabili. Relația s-a desfășurat direct, adică neintermediat ulterior de producătorul ERP-ului, singurele legături cu ei fiind mai degrabă tehnice.

Totuși, bătut în cap precum berbecele la coaie, am făcut greșeala să o lălăi cu contractul, în mare parte și fiindcă veniseră pe o filieră de încredere ca să zic așa. În tot cazul, după patru luni de muncă le-am zis că-i gata și să-mi pună la dispoziție o mașina cu cele trecute-n cerințele furnizate la începutul proiectului.

Acele cerințe necesitau niște funcționalități ce-ar fi trebuit achiziționate în plus de la producătorul ERP-ului și taman atunci s-a trezit managerul de proiect să le trimită spre ofertat. Au primit oferta, mi-au comunicat că e cam mare (de parcă m-ar fi privit pe mine), apoi au tăcut. De tot.

Inițial am cam băgat-o pe mânecă pentru că nu mai răspundea nimeni și mă uitam la o gaură de aproape 10.000 de euro, sumă ce nu-i tocmai bani de semințe. Având în vedere că nu aveam un contract valabil făcea poate mai dificilă acțiunea în instanță, însă cred că nu imposibil.

Ce m-a salvat a fost un noroc chior: mi-au picat alți clienți la vreo lună după ce ăștia au început să tacă. Aveau nevoie de ceva similar ce-a necesitat doar modificarea achiziției de date brute și câteva modificări pe lanțul de transformare.

Le-am facturat întreg prețul și, cu tot cu mentenanțe și mici modificări facturate ulterior, am ieșit bine de tot deasupra necazului. Fără ele, ar fi trebuit să-mi execut singur o manevră tip Marylin Manson pentru că am fost atât de bolund încât să mă-ncred într-un reputat membru al mediului de afaceri.

Asemeni unui cadvru în descompunere, povestea a mai tras câteva pârțuri puturoase la finalul lunii decembrie a aceluiași an, când o oarecare doamnă sau domnișoară Alandală îmi scrie nici mai mult, nici mai puțin s-o ajut c-o copie a mesajelor de lucru cu fostul managerul de proiect. Îl maziliseră, îi șterseseră căsuța de poștă electronică și nu mai știau nimic de proiect.

Le-am răspuns mai mult să mă distrez zicându-le mai întâi că Dragă Lehamite îmi datorează niște mălai și nu puțin. Desigur că Dragă Alandală n-a mai revenit. Ceva-mi spune că mesajul meu a făcut-o să reconsidere cele declarate-n mesajul introductiv, anume că se bucură să mă cunoască.

Și da, încă am toate mail-urile, inclusiv caiete de sarcini și tot ce trebă, deci pot dovedi tot ce s-a zis pe-aci. Și sunt sigur că nu-i prima oară când dânșii au dat o țeapă. De supraviețuire, întrucât caviarul nu se cumpără singur.