Instantanee din Godeanu (I)
O vale oarecare. În jurul râului Șes
În loc să ieșim în Șaua Paltina din plaiul Oslea (Oslea Românească), am apucat-o pe-o potecă-n traverseu și, până am realizat greșeala era suficient de târziu încât să nu ne mai întoarcem. Loc de cort și apă se găseau, precum și o ieșire alternativă încotro aveam noi treabă a doua zi. Deci rămăserăm la obârșia unuia din afluenții pârâului Stârminosu, în fundul unei mici văi glaciare fără lac.
Din vale am ieșit printr-o fereastră - o șa miniaturală, dacă vreți - direct în valea râului Șes. Oricât de clișeu ar putea să pară, cursul său alpin este unic între formele de relief oricum extrem de variate ale României, întrucât stă mai degrabă agățat într-o câmpie suspedantă decât curge la vale.
Sunt aproximativ 20km pătrați de explorat și multe modalități de-a o face. Noi am ales să-i urmăm cursul, pe jos până lângă lacul Iezer, apoi pe deasupra până-n Șaua Mlăcile, de unde-am coborât iar.
L-am treversat pe la confluența cu pârâul Mlăcile, bun loc de pauză și pus la cale toate cele omenești și-am urcat pe o culme secundară desprinsă din Godeanu, marcată de vârfurile Tucila și Tucila Mare, ajungând în cele din urmă la izvoare sale, două vâne sănătoase cu debit bun. Este singura porțiune marcată: din când în când, cu Punct Roșu.
Având o zi anterioară lungă, o tunserăm pe-aceasta de moț și, în loc să continuăm pe culmea principală, coborârăm din nou pe râul Șes până găsirăm o terasă suficient de mare pentru trei corturi, suficient de netedă și suficient de lină cât să n-o luăm la vale-n somn.
Și un cuvânt de încheiere: chiar dacă-n marea majoritate-a cazurilor nu-s câini agresivi (ceea ce-i surprinzător, fiind un munte izolat și rar călcat de venetici), mai sunt și excepții și, dacă instinctul de conservare e ceva ce posedați, evitați drumețiile solo.