Metodologie
Vreți copii educați? Actualizați metodologia!
Metodul este foarte important, fără metod nu faci nimic în viață. Cum altfel să tocmești realitatea din jurul tău? Iar femininul de la metod, că-i musai să existe un feminin, este metodologie. Motivele, zic eu, îs evidente: metodul rezolvă, iar metodologia este decorul care încurcă sub cuvânt că rezolvă. Vorba lungă din pragul ușii; pe scurt: un precursor precar al feminismului.
Nicăieri metodologia nu este mai întâlnită și mai necesară decât în educație. Este atât de importantă încât, dacă ai lepăda termenul din organizarea învățământului toate școlile s-ar prăvăli și s-ar face una cu pământul de parcă n-ar fi existat nimic acolo. Știți tavanele alea care tot cad din școlile renovate? Ei bine, e din cauză că metodologia nu a ținut pasul.
Nu există hârtie igienică-n școli nici după treizeci de ani? Asta pentru că nu există o metodologie pentru încovrigarea sulului pe sula din suport și atunci ne descurcăm cum putem și fiecare aduce de-acasă!
Te piși? Trebuie metodologie?
Te caci? Metodologie!
Respiri? Bei? Mergi? Stai? Dai jos ori sus?
Ați ghicit: ME-TO-DO-LO-GI-E.
Gândești? Ne pare rău, asta nu e indicat deloc, cu sau fără metodologie! Că doară statul are nevoie de cetățeni, nu de oameni.
Totuși, pe lângă metodologia oficială, e și cea neoficială, de la firul ierbii, la fel de, dacă nu mai importantă. Și parte din metodologia pusă în practică în clasa noastră era să se numească un șef al clasei și să-l puie a nota pe cei ce manifestă abateri de la ordine și disciplină. Fiecare abatere avea un punctaj, iar la ora de dirigenție, conform acelui punctaj, se înmânau rigle la palmă.
Șeful clasei era schimbat, uneori se făcea chiar prin rotație, ca să se-nvețe toți cu turnătoria, o proprietate esențială a oamenilor educați. Dar știți cum e: șeful clasei era și el om și nimic din ceea ce e omenesc nu-i era străin, știți ce zic?
Uneori, însă, riglele la palmă pur și simplu nu erau suficiente pentru impunerea stării de lege și ordine și era nevoie intervenția Locomotivei. Știți ce era Locomotiva? Locomotiva era tocul ascuțit al dirigintei aplicat cu tărie (de caracter, desigur) peste degetele contravenientului.
Alții aveau alte metodologii, cum ar fi castane date cu cheia. Știți cum se dau, respecitv cum se primesc, castane cu cheia? Sper că nu. Și dacă nu, lăsați-o așa, nu vreau să vă dau idei.
Dar nimic nu se compară cu genul acela de îndreptare psihologică, necesară mai cu seamă de refuzi samokritika de bunăvoie: se așteaptă serbarea de sfârșit de an școlar și, după ce se dau premiile și coronițele, aștepți după stâlp să apară copilul cu părinții, le ații calea, îi feliciți așa ca amuse-bouche, apoi începi să-l pârăști părinților cu tot ce-ai înregistrat pe parcusul anului: Dar să vedeți, doamnă….
Da, metodologia este critică în educație.
Vreți copii educați? Actualizați metodologia!